Cercetătorii prezintă soluții chimice fără substanțe nocive împotriva acarienilor dăunători: „Chimia a fost o pătură de siguranță”
Økologisk NuBiavlere har i årtier brugt kemiske bekæmpelsesmidler for at holde varroamiden nede, dar nu nu a rezolvat problema - dimpotrivă, doar l-a prelungit. Aceasta explică senior cercetătorul Per Kryger de la Institutul de Agroecologie de la Universitatea Aarhus, care este unul dintre autorii a două rapoarte noi, ce prezintă două metode fără substanțe chimice pentru combaterea acarienilor. Varroa este un parazit mic, care, de când a ajuns în Danemarca în 1984, s-a răspândit aproape în toate familiile de albine daneze. Mida slăbește albinele direct, dar cel mai mare pericol este că răspândește virusuri, care sunt cea mai frecventă cauză de deces iarna. Cele două ierni precedente, între 20 și 25% din familiile de albine daneze au fost pierdute, estimează Per Kryger. „Chimia a fost o păpușă de somn. Se gândește: 'Avem control, le administrăm doar puțină chimie', și nu se mai gândește la altceva. Dar asta nu rezolvă problema – o amână doar,” spune el într-un comunicat de presă. În plus, în prezent nu există produse de combatere aprobate pe piața daneză. Apicultorii care achiziționează medicamente din alte țări ale UE trebuie să se asigure singuri de instrucțiunile din Danemarca și să folosească corect. Ghiduri pentru apicultori Aceasta este motivul pentru cele două rapoarte noi de informare, pe care le publică DCA – Centrul Național pentru Alimente și Agricultură: „Selecție țintită pentru albine robuste” și „Pauza de ouă – un element integrat în practici mai bune de apicultură”. Rapoartele sunt concepute ca ghiduri pentru apicultorii danezi și au fost scrise de Per Kryger și Annette Bruun Jensen. Primul raport tratează despre selecție. Deja în 1937, cercetătorul american Orlando Park a demonstrat că unele familii de albine puteau supraviețui bolii de varroa, deoarece albinele eliminau activ larvele bolnave din celulele de ouă – ceea ce astăzi se numește comportament igienic. Apicultorii danezi au folosit selecția pentru combaterea nosematozei și, în doar cinci ani, procentul de probe infectate a scăzut de la 80% la sub 20%. Raportul indică faptul că aceeași abordare poate fi folosită împotriva varroa, dar autorii avertizează să nu se exagereze cu selecția: o selecție prea dură pentru rezistența la varroa poate afecta și alte caracteristici, precum calmul și producția de miere. „Variația în sine nu este o problemă – este o condiție pentru progres,” scriu Per Kryger și Annette Bruun Jensen în raport. Pauza de ouă întrerupe ciclul de viață al acarienilor Al doilea raport se bazează pe faptul că varroa se poate reproduce doar în celulele de ouă sigilate. Dacă se elimină oul sau se împiedică regina să depună ouă pentru o perioadă, se reduce direct reproducerea acarienilor. În practică, apicultorii danezi pot folosi în principal două metode: să închidă regina pentru cel puțin 25 de zile sau să elimine complet tăvile de ouă din familia de albine. Există și un avantaj biologic în alegerea acestei metode față de cea chimică. „Când combatem cu chimicale, slăbim totodată sistemul imunitar al albinelor. Într-un experiment, am descoperit că, chiar dacă acarienii au fost aproape eliminați din familia de albine după un tratament în august, virusurile erau de fapt mai numeroase în albine – nu mai puține,” spune Per Kryger. Totuși, metodele necesită pricepere și sincronizare. „Noi am pierdut albine pentru că nu am fost suficient de pricepuți de la început. Recomand apicultorilor să înceapă cu câteva familii, să învețe tehnica și să o stăpânească înainte de a o folosi pe scară largă,” adaugă el. O nouă acarienă în drum Ambele rapoarte subliniază că apicultorii trebuie să monitorizeze atent nivelul acarienilor. „Am participat la un mare experiment al UE cu 1.200 de familii de albine daneze, unde am descoperit că riscul ca o familie de albine să moară crește de la 20% la 50%, dacă există mai mult de 10 acarieni pe 100 de albine,” spune Per Kryger. Cercetătorii recomandă, așadar, ca apicultorii să reacționeze deja atunci când se găsesc în jur de trei acarieni pe 100 de albine într-un test de spălare. Potrivit lui Kryger, cele două metode pot deveni și mai importante în anii următori. O nouă acarienă, tropilaelaps, care depinde de larve, ar putea ajunge din Asia. „A ajuns în Georgia, Rusia și până în Turcia, unde există o apicultură nomadă foarte activă. Odată ce va trece de Turcia, poate ajunge în UE într-un an,” spune el, adăugând: „Obiectivul pe termen lung este de a crește albine capabile să se descurce fără a folosi chimicale. În primul rând, este vorba despre a folosi mai puțin – dar pe termen lung, deloc.”
Apicultorii au folosit timp de decenii substanțe chimice pentru combaterea acarienilor de varroa, dar acest lucru nu a rezolvat problema - dimpotrivă, a doar prelungit-o.
Explică senior cercetătorul Per Kryger de la Institutul de Agroecologie de la Universitatea din Aarhus, care este unul dintre autorii a două rapoarte noi, ce prezintă două metode fără chimicale pentru combaterea acarienilor.
Acarianul de varroa este un mic parazit care, de când a ajuns în Danemarca în 1984, s-a răspândit în aproape toate familiile de albine daneze. Acarianul slăbește direct albina, dar cel mai mare pericol este că răspândește virusuri, care sunt cea mai frecventă cauză de deces în timpul iernii.
Primele două ierni au trecut între 20 și 25% din familiile de albine daneze, estimează Per Kryger.
"Chimia a fost o pătură de siguranță. Se gândește: 'Avem control, le administrăm doar puțină chimie', și nu se mai pune problema. Dar asta nu rezolvă problema – o amână doar, o prelungește," spune el într-o comunicat de presă.
În plus, în prezent nu există substanțe de combatere aprobate pe piața daneză. Apicultorii care achiziționează medicamente din alte țări ale UE trebuie să se asigure singuri de existența unui prospect danez și să utilizeze corect.
Ghiduri pentru apicultori
Acesta este motivul pentru cele două rapoarte noi de comunicare, pe care DCA – Centrul Național pentru Alimente și Agricultură le publică simultan: 'Selecție țintită pentru albine robuste' și 'Pauza de ouă – un element integrat în practici mai bune de apicultură'.
Rapoartele sunt concepute ca ghiduri pentru apicultorii danezi și au fost scrise de Per Kryger și Annette Bruun Jensen.
Primul raport tratează despre selecție.
Deja în 1937, cercetătorul american Orlando Park a demonstrat că unele familii de albine puteau supraviețui bolii de varroa, deoarece albinele eliminau activ larvele bolnave din celulele de ou – ceea ce astăzi se numește comportament igienic.
Apicultorii danezi au folosit selecția pentru combaterea nosemozei și au redus în doar cinci ani procentul de probe infectate de la 80% la sub 20%.
Raportul indică faptul că aceeași abordare poate fi folosită împotriva varroa, dar autorii avertizează să nu se exagereze cu selecția: o selecție prea dură pentru rezistența la varroa poate afecta caracteristici precum liniștea și producția de miere.
"Variația în sine nu este o problemă – este o condiție pentru progres," scriu Per Kryger și Annette Bruun Jensen în raport.
Pauza de ouă întrerupe ciclul de viață al acarienilor
Al doilea raport se bazează pe faptul că acarianul de varroa se poate reproduce doar în celulele de ou sigilate. Dacă elimini larvele sau împiedici regina să depună ouă pentru o perioadă, vei încetini direct înmulțirea acarienilor.
În practică, apicultorii danezi pot folosi în principal două metode: să închidă regina timp de cel puțin 25 de zile sau să elimine complet tăvile de ouă din familia de albine.
Există și un avantaj biologic în alegerea acestei metode față de cea chimică.
"Când combati cu chimicale, slăbești totodată și sistemul imunitar al albinelor. Într-un experiment am descoperit că, chiar dacă acarienii au fost aproape complet eliminați din familia de albine după un tratament în august, virusurile erau totuși mai numeroase în albine – nu mai puține," spune Per Kryger.
Metodele necesită însă îndemânare și sincronizare.
"Noi am pierdut albine pentru că nu am fost suficient de pricepuți de la început. Recomand apicultorilor să înceapă cu câteva familii, să învețe tehnica și să o stăpânească înainte de a o folosi pe scară largă," adaugă el.
O nouă acarienă este pe drum
Ambele rapoarte subliniază că apicultorii trebuie să monitorizeze atent nivelul de acarieni.
"Am participat la un mare experiment UE cu 1.200 de familii de albine din Danemarca, unde am descoperit că riscul ca o familie de albine să moară a crescut de la 20% la 50%, dacă erau mai mult de 10 acarieni pe 100 de albine," spune Per Kryger.
Cercetătorii recomandă, așadar, ca apicultorii să reacționeze încă de la aproximativ trei acarieni pe 100 de albine într-un test de spălare.
Potrivit lui Kryger, cele două metode vor deveni și mai importante în anii următori. O nouă acarienă, tropilaelaps, care depinde mai mult de ouă, ar putea fi pe cale să ajungă din Asia.
"A ajuns în Georgia, Rusia și până în Turcia, unde există o apicultură nomadă foarte activă. Odată ce va trece de Turcia, poate ajunge în UE în doar un an," spune el și adaugă:
"Scopul pe termen lung este să selecționăm albine capabile să se descurce fără chimicale. În primul rând, este vorba despre a folosi mai puțin – iar pe termen lung, deloc."