India și Israel se apropie. Îi leagă naționalismul susținut de stat și purificările etnice.
Kapitál
În timp ce Pakistanul a reușit, în ciuda apropierii sale de Teheran, să profite de războiul din Iran pentru a câștiga un anumit credit diplomatic, susținând încetarea luptelor, India a ales o abordare diferită: sprijin necondiționat pentru aliatul său israelian și livrări de arme folosite în Gaza. În plus, India și Israelul se apropie și din punct de vedere ideologic.
În timp ce Pakistanul a reușit, în ciuda apropierii sale de Teheran, să profite de războiul din Iran pentru a obține un anumit credit diplomatic, intervenind pentru încheierea conflictelor, India a ales o abordare diferită: sprijin necondiționat pentru alianța sa israeliană și livrări de arme folosite în Gaza. În plus, India și Israelul se apropie și din punct de vedere ideologică.
În februarie 2026, cu doar câteva zile înainte de atacul Statelor Unite ale Americii și Israelului asupra Iranului, premierul indian Narendra Modi a vizitat oficial Tel Avivul. Scopul său a fost consolidarea relațiilor bilaterale prin „parteneriat strategic special pentru pace, inovație și prosperitate”. Ulterior, Modi nu a condamnat atacul, exprimând doar „profunda sa îngrijorare”.
În cazul atacurilor din 7 octombrie 2023, premierul indian a fost mai puțin rezervat. La acea vreme, a fost unul dintre primii lideri care au condamnat acțiunile Hamas. L-a numit imediat terorist și a făcut mai multe gesturi de sprijin pentru Tel Aviv. Unul dintre acestea a fost trimiterea a mii de muncitori în Israel pentru a compensa lipsa forței de muncă după anularea permiselor de lucru pentru locuitorii din Gaza din 10 octombrie. Susținătorii naționalismului promovat de Partidul Bharatiya Janata (BJP, Partidul Popular Indian) au preluat rapid inițiativa: au organizat mai multe adunări în susținerea Israelului, unde s-au auzit și strigăte precum „Trăiască India, trăiască Israelul!”. Majoritatea postărilor cu hashtag-urile #IsraelUnderAttack (Israelul sub atac), #IStandWithIsrael (Stau alături de Israel), care au inundat rețeaua socială X, proveneau, se pare, din India.1
Deși în mai 2024, New Delhi s-a pronunțat pentru admiterea Statului Palestina în Organizația Națiunilor Unite (ONU), în ultimii ani India a evitat, în general, să voteze rezoluții referitoare la Israel. Modi stabilește astfel o direcție strategică care îndepărtează tot mai mult această țară din orientarea sa pro-palestiniană inițială.
India, fostă colonie britanică, a fost una dintre primele țări care au condamnat Declarația Balfour din 1917, care sprijinea crearea „căminului național pentru poporul evreu” pe teritoriul Palestinei – pe atunci parte a Imperiului Otoman. „Palestina aparține arabilor la fel cum Anglia aparține englezilor sau Franța francezilor”, a scris în 1938 Mohandas Karamchand Gandhi (cunoscut și ca Mahatma), tatăl luptei indiene pentru independență. În 1947, New Delhi a votează împotriva divizării Palestinei în Adunarea Generală a ONU. India a fost, de asemenea, prima țară nonarabă care a recunoscut Organizația pentru Eliberarea Palestinei și a salutat Yasser Arafat cu onoruri destinate liderilor de stat. În 1950, India a recunoscut Israelul, dar i-a furnizat doar un birou de imigrație în Bombay, la peste o mie de kilometri de reședințele ambasadelor în New Delhi (Tel Aviv a obținut astfel sediul său abia în 1992).
Unul dintre dușmanii lor comuni este „terorismul”
În culise, însă, India a căutat să obțină favoruri din partea Israelului și a manifestat interes pentru know-how-ul său militar. În timpul conflictului cu China din zona himalajeană (1962), prim-ministrul indian Jawaharlal Nehru a solicitat sprijin militar de la omologul său israelian David Ben-Gurion. Nehru a cerut însă ca vasele care transportau armele să nu navigheze sub steag israelian, ceea ce Israelul nu a acceptat. În anii ’60, în New Delhi au făcut vizite de înalt nivel oficial sau reprezentanți ai Mossadului, pentru a transmite Indiei cunoștințele lor militare. Un comando al armatei indiene, care a atacat în 1984 grupările armate sikh în Punjab, a fost instruit de elita Mossadului.
De la începutul anilor ’90, India s-a apropiat de Israel și deoarece armata sa era echipată cu arme sovietice învechite, iar industria națională de armament lipsea, iar economia s-a deschis tot mai mult. După cele trei teste nucleare din 1998, a fost impus un embargo tehnologic asupra Indiei, dar Israel a continuat să i furnizeze resursele necesare, iar când, un an mai târziu, armata indiană a rămas fără muniție în conflictul cu Pakistanul, a fost din nou Tel Aviv cel care a venit în ajutor. În anii următori, know-how-ul militar israelian a fost folosit împotriva mișcărilor autonomiste din Kashmir, precum și împotriva gherilei maoiste revoluționare. În timp, a devenit parte integrantă a politicii anti-insurgență a statului.
India este în prezent cel mai mare cumpărător de arme israeliene, cu o valoare anuală a achizițiilor de aproape 2 miliarde de dolari, reprezentând peste 40% din vânzările israeliene. Israelul este, în general, al treilea cel mai mare furnizor pentru India – după Rusia și Franța. Și India vinde Israelului materiale militare, ceea ce a dezgolit și un videoclip în care, pe ruinele unei rachete trase din avionul israelian asupra unui tabără de refugiați din Gaza, apare inscripția „Made in India”.3
De la preluarea puterii de către Modi (2014), însă, principalul motor al alianței dintre cele două state este ideologia. Acest lucru se datorează asemănărilor dintre politica liderului indian și cea a liderului israelian, adică între hindutva de o parte și sionism de alta. Primul luptă pentru India aparținând hinduilor, celălalt pentru Israelul aparținând evreilor. Ambii lideri folosesc eficient epurările etnice, colonizarea internă și anti-islamismul susținut de stat pentru a atinge scopurile lor. Cu siguranță, de aceea, soția lui Benjamin Netanyahu a venit să îl întâmpine pe Modi pe aeroport, îmbrăcată în haine portocalii: culoarea Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS), organizație hindusă supremacistă de un secol, care a modelat politic pe Modi. Ideologiile celor doi lideri se bazează pe câmpuri lexicale înrudite, când celebrează prestigiul „civilizațiilor lor antice”, care sunt „interconectate de mai mult de două mii de ani”, sau laudă „marile lor democrații” asediate de același dușman – „terorismul”.4
Interesul ridicat al naționaliștilor hindui pentru sionism este comparabil, poate, doar cu interesul lor pentru nazism, care a fost o surse de inspirație în rezolvarea „problemei musulmane”.5 Inteleptul indo-britanic Pankaj Mishra, în cartea World after Gaza (Zulma, 2025), își amintește, din amintirile familiei sale naționaliste, și de afișul fostului șef de stat major al forțelor de apărare israeliene Moșe Dajan (1915 – 1981), pe care l-a avut mult timp în camera sa. În această univers de gândire, modelul sionist se remarcă prin capacitatea sa de a desena musulmanii atât ca dușmani interni, cât și ca dușmani externi în același timp. „Indiferent dacă îi numim palestinieni, afgani sau pakistanezi, rădăcina problemei pentru evrei și hindui este islamul”, scrie Rohit K. Vyasmaan, liderul filialei americane a organizației fasciste Bajrang Dal și fondatorul mișcării Hindu-Jewish Unity.
Moderatorii mai multor posturi private de televiziune din India și-au exprimat în mod repetat sprijinul pentru Israel. „Suntem victimele aceluiași radicali islamici jihadisti și teroriști ca și Israelul. Israelul conduce acest război pentru noi toți”, a spus, de exemplu, Arnab Goswami, la canalul de televiziune Republic Media Network.
În țara în care boicotul a fost una dintre principalele forme de luptă pentru independență, apelurile la oprirea comerțului cu Israelul au fost, paradoxal, rare. Cu toate acestea, în octombrie 2023, fabrica indiană Maryan Apparel Private Limited, care de opt ani produce uniforme pentru poliția israeliană, a refuzat orice comandă nouă ca reacție la bombardamentele israeliene asupra Gazei. În februarie 2024, sindicatul Water Transport Workers Federation, afiliat Partidului Comunist Indian, a amenințat că nu va încărca navele care transportă arme pentru războiul din Gaza. La 21 octombrie 2024, Partidul Comunist a organizat în fața fabricii Elbit din Hajdarabad o demonstrație, cerând oprirea imediată a producerii de arme pentru Israel.
La adunările de sprijin pentru Palestina, însă, sute de manifestanți au fost arestați pentru perturbarea ordinii publice sau pentru amenințarea unității și integrității naționale. S-au interzis și rugăciunile pentru Gaza în moschei. Steagurile palestiniene au fost confiscate în mod repetat, iar susținătorii superiorității hinduse au denunțat deținătorii acestora poliției, care i-a investigat imediat pentru „afişarea și fluturarea steagului unei țări străine pe teritoriul indian”. Un astfel de act penal nu există în legislația indiană.7 Menționăm, de asemenea, că nu au fost luate măsuri împotriva celor care au afișat steaguri israeliene în timpul demonstrațiilor de sprijin pentru Israel.