Hegel, Filosofia dreptului – Partea 2

Dreptul penal – sau: raportul dintre stat și cetățean.

În dreptul penal, se păstrează forma procesului civil: statul este parte, în forma procurorului

Acuzatul este cealaltă parte, iar judecătorul trebuie să decidă formal între cele două

Faptic, amândoi, procurorul și judecătorul, sunt reprezentanții statului, care în dreptul penal acționează ca parte vătămată. În procesul penal, dreptul vătămat este restabilit, nu victimă este despăgubită.
Statul acționează, ca să zicem așa, în două forme diferite.

În general, se aplică și în procesul penal: statul ca monopol al violenței stabilește dreptul, care, prin codificarea sa, dă impresia de obiectivitate și, prin forța sa reală, își păstrează valabilitatea

 

Dreptul internațional sau dreptul internațional public

Tot ce s-a spus până acum despre drept, are adevărul și limitele sale în dreptul internațional: acolo se află, de fapt, monopoalele violenței.

Adică, dreptul internațional este valabil doar în măsura în care există o putere mondială care deține monopolul violenței asupra altor state – aceasta fiind, însă, apoi deasupra dreptului, așa cum au demonstrat SUA în Iugoslavia și Irak.

Însă, hegemonia SUA nu mai este unanim acceptată – ca urmare, dreptul internațional devine contestat

Exemple pentru necesitatea violenței, prezentată de Hegel, în interior, exterior și contradicțiile și lipsa de putere a statelor nerecunoscute

Exemple: Afganistan și Palestina